Alexandru are 7 ani și este unul din micuții pacienți pe care-i întâlnești pe holurile Institutului Oncologic Fundeni, ”acasă la doamna doctor Monica Dragomir”. Aici, fiecare copil știe că o să se facă bine, că va veni o vreme când n-o să-l mai doară nimic și va putea să se joace afară, cu prietenii. Și Alexandru știe asta.
De unde vine cancerul acesta care ne lasă copiii fără copilărie? O veșnică întrebare a părinților cărora viața le-a dat cea mai grea lovitură, o veșnică întrebare care rămâne fără răspuns.
Tatăl lui Alexandru e profund marcat când povestește cum a debutat boala băiețelului lui și ce a simțit atunci când medicul i-a comunicat diagnosticul. ”Din acea zi a început coșmarul nostru. Și tot de atunci, deznădejdea, frica și incertitudinea au pus stăpânire pe viața noastră”, își începe relatarea Mihail Bucur, un bărbat din comuna buzoiană Calvini. Acolo la ei, la țară, aerul e curat, copilul mănâncă legume din curtea casei și totuși…
În vara anului trecut, în luna august, când cu toții se pregăteau de prima zi de școală a băiatului, Alexandru a acuzat niște dureri în zona abdomenului și a cefei. Mama și tata au alergat cu micuțul la Spitalul din Nehoiu, unde a stat internat câteva zile, după care au urmat circa trei săptămâni foarte bune, în care disconfortul dispăruse total. Apoi, la fel de brusc ca la prima criză, durerile au apărut la fel de violente, însoțite de vărsături.
Lungul drum spre coșmar
Medicul de familie i-a trimis, de data aceasta, la București, la Spitalul Marie Curie. Iar de aici a început un șir nesfârșit de investigații, trimiteri de la o specialitate medicală la alta, controale neurologice și chiar oftalmologice amănunțite. Diagnosticul final a venit abia pe 31 august 2016, când reușiseră să-l programeze la un examen Computer tomograf la Spitalul Bagdasar. Aceasta este ziua despre care tatăl spune că reprezintă începutul coșmarului lor.
”Copilul nostru a fost diagnosticat cu tumoră la creierul mic, cu evoluție imprevizibilă și necunoscută. Speram ca tumora să nu fie malignă”. Doar o săptămnână mai târziu, medicii de la Bagdasar au intervenit chirurgical. Și, din fericire, operația a fost o reușită, dar urmau să primească rezultatul de la laborator: tumoră malignă sau benignă? Speranțele s-au stins ca flacăra unei candele când începe furtuna. ”Lovitura ce ne-a provocat-o rezultatul – tumoare malignă – a fost mai cruntă decât prima. Am fost șocați când ni s-a spus că băiețelul nostru are cancer. Soarta nu ne-a dat nicio șansă. Trebuia să începem să învățăm să luptăm”, spune și mama lui Alexandru, Nicoleta.
După două săptămâni de la operație, au pornit-o pe alt drum. Spre spitalul Fundeni, la secția condusă de dr. Monica Dragomir. Aici totul se transformă în viața puișorilor de oameni. Încep ședințele de chimioterapie, sute și sute de perfuzii, zeci de probe biologice, puncții lombare, restricții la mâncare… Nici un adult n-ar suporta cu atâta stoicism ce suportă un copil cu cancer. Ți se sfâșie inima de-a dreptul când îi vezi!
Sprijin pentru tratament și regim
Alexandru e la a cincea cură. Vine cu mama de două-trei ori pe lună la Fundeni sau la alte spitale din București. Mereu spune că-i e dor de cățelușul lui. Tatăl îndrăznește și-mi spune că are nevoie de ajutor. ”Tot ce am făcut până acum a dus la epuizarea resurselor noastre materiale și am apelat la împrumuturi. Dar dintr-un salariu modest, venind din provincie, nu vom putea duce lupta așa cum trebuie.
Suntem într-o situație disperată și din această cauză am îndrăznit să cerem ajutor pentru copilul nostru. Este extrem de greu doar să mă gândesc că nu vom putea să-i respectăm regimul alimentar, că nu vom avea bani de transport sau ca să-i facem cine știe ce investigație ce nu poate fi efectuată gratuit în spital.”
Dacă puteți să ajutați această familie, o puteti face prin metodele din caseta alăturată. O faptă bună va fi mereu răsplătită!
