Nu se poate juca, nu poate merge și nu poate vorbi. Orfan din prima zi de viață, băiatul este crescut cu mari greutăți de bunică
A trecut mai bine de un an de când v-am prezentat cazul lui Gabriel Marian Giambaşu, băieţelul din Craiova bolnav de epilepsie siptomatică, paralizie cerebrală – tetrapareză spastică, întârziere mintală şi microcefalie care, din prima zi de viaţă, a fost crescut de bunica paternă. Un an în care, pentru Gabriel, nu s-au schimbat foarte multe. Ajuns la 11 ani, băiatul trebuie să facă încă, zilnic, gimnastică recuperatorie şi kinetoterapie, fără de care nu şi-ar mai putea mişca mâinile şi picioarele.
Gabriel a ajuns la vârsta la care oricare băieţel are un vis măreţ. Fie de a ajunge cel mai bun fotbalist sau un cântăreţ renumit, fie de a deveni un medic recunoscut, fie de a pilota cea mai rapidă maşină de curse din lume. Pentru puştiul din Craiova însă, dar şi pentru bunica şi surioara lui, visul cel mare ar fi ca într-o bună zi să se ridice din scaunul cu rotile şi să meargă, dar şi să poată vorbi. Singurele cuvinte pe care Găbiţă – aşa cum îi place bunicii să-l strige – a reuşit să le rostească până la această vârstă sunt mama, da şi nu. Însă pentru femeia care l-a crescut aceasta este o mare realizare.
“Mă bucur pentru orice zâmbet al lui… mă bucur de fiecare dată când îl aud că mă strigă «mama» , când îmi răspunde cu «da» sau «nu». Până nu de mult nu reuşea să articuleze nici un cuvânt, iar acum mă strigă «mama». Pentru mine este o mare reuşită, mai ales că nimeni nu-i dădea nici o şansă. Îmi spuneau că degeaba mă chinuiesc, că el nu va mânca niciodată ca un copil normal. Şi iată că, după lupte seculare, în care tot ce mânca dădea afară, am reuşit. Băiatul meu mănâncă acum absolut orice. E adevărat că îi dau totul pasat, dar mănâncă. Şi pentru mine asta contează enorm”, spune Mariana Nedelcu, bunica paternă care îl creşte pe Gabriel. Femeia nu se plânge şi nu s-a plâns niciodată de nimic.
A cerut ajutor doar atunci când a realizat că nu se mai descurcă din punct de vedere financiar. Şi nu pentru ea, ci pentru cei doi nepoţi pe care îi creşte ca şi cum ar fi copiii ei. Îi iubeşte mai mult decât orice pe lume, iar acest lucru se vede clar din comportamentul pe care îl are faţă de ei şi din lupta pe care o duce de 11 ani pentru ca acestora să nu le lipsească nimic.
Îl cară în braţe până la cabinetul de kinetoterapie
De câteva ori pe săptămână, atunci când echipa care face gimnastică recuperatorie cu Gabriel nu poate ajunge acasă la ei, femeia îl duce pe băiat la şedinţele de kinetoterapie.
Iar pentru a ajunge la cabinetul în care acesta face recuperare, bunica este nevoită să străbată oraşul dintr- un capăt în celălalt. Şi nu îi este deloc uşor, mai ales de când Găbiţă a crescut.
Are 17 kilograme acum, dar bunica îl cară încă în braţe aşa cum poate. “Deşi a ajuns la vârsta de 11 ani, el este tot un bebeluş. Nu mânăncă singur, nu merge, nu-şi poate face nevoile la toaletă, nu poate scrie, nu se poate juca. Este cam ca un bebeluş, doar că mult mai greu. Şi, faţă de un copilaş mic, el poate înţelege şi îmi poate confirma dacă îi este foame sau nu”, adaugă femeia, care a renunţat la soţ şi la serviciul pe care îl avea pentru a-şi putea creşte nepoţeii.
700 de lei lunar pentru recuperare
În ziua în care i-a dat viaţă, mămica lui Gabriel s-a stins din cauza unui şoc hemoragic şi a rupturii uterine suferite în timpul naşterii. A lăsat în urmă doi copilaşi, o fetiţă de 4 ani – la vremea aceea – şi un băieţel cu grave probleme de sănătate. Sunt mai bine de 11 ani de atunci. În tot acest timp, cei doi copii au fost crescuţi de bunica paternă. Mariana a iubit-o foarte mult pe nora ei, iar în ziua în care aceasta a murit, şi-a luat angajamentul să-şi crească nepoţii ca şi cum ar fi copiii ei.
Fiul ei, tatăl lui Gabriel şi al surorii lui, este plecat în străinătate încă dinainte să se nască băiatul şi nu i-a ajutat niciodată cu nimic. Iar cheltuielile pe care le are bunica sunt colosale în comparaţie cu veniturile lor. Doar recuperarea lui Gabriel costă 700 de lei pe lună. Pe lângă aceşti bani însă, băiatul mai are nevoie zilnic de scutece, medicamente, vitamine şi, bineînţeles, mâncare. Iar bunica încearcă să-i hrănească sănătos pe cei doi copii cărora le-a devenit mamă şi tată. Veniturile lunare ale familiei sunt de 1.500 de lei, bani care reprezintă alocaţiile copiilor şi indemnizaţia pe care o primeşte femeia ca asistent personal al lui Gabriel.
Este o sumă mică pentru nevoile lor şi mai ales pentru cele ale băiatului grav bolnav.
Cine doreşte să-i întindă o mână de ajutor puştiului de 11 ani, greu încercat de soartă, o poate face donând 2 euro printr-un SMS la 8828 cu textul «Gabriel ». Pentru sume mai mari se pot face donaţii în conturile Fundaţiei Ringier:
RO29 RZBR 0000 0600 1552 6176- RON
RO02 RZBR 0000 0600 1552 6177- EURO, deschise la Raiffeisen Bank
Redirecţionează 2% din impozitul pe venit către Ringier Foundation, Cod de identificare fiscală 22962839
*Suma alocată cauzei este de 2 euro. Nu se percepe TVA pentru donaţiile de pe abonament. În reţelele Digi Mobil, Orange şi Telekom Romania Mobile, pentru cartelele preplătite, TVA a fost reţinută la achiziţionarea creditului. Pentru donaţiile de pe cartele preplătite, în reţeaua Vodafone utilizatorii nu plătesc TVA.
