Pe parcursul lunii noiembrie, Libertatea va publica, de două ori pe săptămână, luni și vineri, reportaje despre oameni de toate vârstele, copii și bătrâni, de la sat sau de la oraș, oameni care au nevoie de ajutorul nostru urgent. Puterea unei țări stă în oamenii ei. Să fim puternici pentru aceia dintre noi care nu se mai pot ajuta singuri! Uniți de Centenarul Unirii!
Aflați cum puteți ajuta, din caseta care însoțește reportajul
-Ăștia tineri se duc la muncă în afară, bătrânii stau acasă, cu copiii. Merg la cules de căpșuni, sparanghel, mai strâng un ban, mai construiesc la casă!
-Se duc la muncă sau…?
-La muncă, nu are unul dosar din satul ăsta. Merg la cules de căpșuni, sparanghel, mai strâng un ban, mai construiesc la casă!
Viceprimarul Liviu Stănuc e mândru de cazierul fără pată al sătenilor din Unguroaia, comuna Cristești. Comunitatea e formată majoritar din romi, iar casele se află în diverse stadii de construcție.
Opt și unul pe drum
Satul Unguroaia are 42 de gospodării, 266 de locuitori. E greu de găsit și pe harta județului Botoșani, și în realitate. Un singur drum pietruit duce până acolo. În toamna asta, se pune asfalt.
Familia Ștefan stă într-o casă de chirpici, în marginea satului. Doru, 37 de ani, și Gabriela, 34 de ani, au opt copii, iar al nouălea e pe drum. Mama e însărcinată în luna a patra.
Cel mai mare, Niculae, fiul Gabrielei din prima căsătorie, are 15 ani și suferă de autism gradul I. Ceilalți copii sunt sănătoși, vioi, mai timizi sau mai îndrăzneți, după vârstă. Mihaela are 10 ani, vrea să devină fotograf.
Valerica, 8 ani, vrea să fie doctoriță.
Nicoleta, 6 ani, își dorește să lucreze ca bucătăreasă.
Alexandru, 5 ani, a dat declarații doar în schimbul sumei de 1 leu. Vrea să devină polițist. Robert, 4 ani,
Paul, 2 ani, și Marian, 1 an, stau agățați de brațele sau de fusta mamei și nu vorbesc încă fluent.
În casa cu o singură cameră nu zărești nici o jucărie, nici o carte.
La o măsuță mică, mai degrabă un taburet, copiii își fac temele cu rândul. Un bec aurește un colț al încăperii. Doru a tras un fir de la vecin și, din când în când, familia are curent electric. „Nu e pomană, îi plătesc cât consum”. La o sobiță de teracotă își fac mâncare și se încălzesc. Pe sârmă stau sute de cârlige de rufe.
„Ne lipsesc multe: mâncare, haine, vase. O fântână, să nu mai aducem apă din partea cealaltă a satului. Și o ușă la cameră ne-ar trebui”, zice Gabriela, arătând spre perdeaua care separă odaia de o mică debara. Doru vrea să mai ridice o cameră la casă, a pus temelia, a zidit primul rând de cărămizi. S-a oprit pentru că nu mai are cu ce construi. „Dacă oamenii pot ajuta, orice ne-ar fi de folos, căpriori vechi, ciment, nisip, un geam, o ușă”.
Doru lucrează cu ziua prin sat. De la anul, vrea să ia și el calea străinătății, să strângă bani să mărească locuința. Are cinci clase, Gabriela are opt clase. Pentru copiii lor își doresc mai mult, dar deja își fac griji că n-or să-i poată ține la școală.
Bugetul familiei cu 10 membri, sub 2.000 de lei lunar
Pe lângă banii câștigați de tată, veniturile familiei se adună din alocațiile copiilor, 200 de lei, pentru cei sub 2 ani. Apoi 84 de lei, pentru cei peste 2 ani, alocația de susținere a familiei, 328 de lei, indemnizația de însoțitor a lui Niculae, 700 de lei, și alocația specială a lui Niculae, 91 de lei. Tratamentul unui copil cu autism costă în jur de 1.500 de lei lunar, adică dublu decât primește Niculae prin lege de la statul român.
Niculae nu se îmbracă singur și, uneori, „face urât”, iar atunci e dus la un centru de terapie. „Știe să spună mama și tata”, zice Mihaela, care-i șoptește ceva la ureche fratelui ei. Niculae zâmbește și se leagănă. Stă stingher, uitându-se pierdut la frații și surorile sale, care fac tumbe pe patul cel mare din odaie.
Indemnizațiile și alocațiile de la stat, adunate, fac mai puțin de 2.000 de lei. Vi se pare mult pentru 10 oameni? Pe Palatul Parlamentului se află o antenă, de aceeea un secretar general al Camerei Deputaților ia lunar 3.000 de lei, spor pentru condiții vătămătoare. Un paznic la Primăria Botoșani încasează 2.800 de lei pe lună.
Planificarea familială, prin ONG
Gabriela zâmbește și mai rar, și mai chinuit decât fiul ei cel mare. Asistenta sanitară Cristina Staban îi sugerează o operație de legare a trompelor uterine, după această a noua naștere. Voluntara Greta Cojocariu, de la Salvați Copiii, îi spune că prea multe sarcini i-ar putea afecta grav sănătatea. Gabriela ascultă, privind în jos, dar nu spune nici da, nici nu.
Familia Ștefan a fost inclusă doar de câteva luni în programul S.E.N.S., adică primește instruire, haine și alimente. Copiii au vaccinurile făcute la zi. Ei și mama lor sunt transportați la medic periodic.
În materie de ajutoare sociale, statul român nu poate face mai mult pentru familia Ștefan. Sigur, ar putea asigura învățământ cu adevărat gratuit și de calitate. Sau ar putea moderniza rețeaua de drumuri, asta ar atrage investitori și, cine știe, în Botoșani piața locurilor de muncă ar fi alta. Iar un tată de familie grea precum Doru Ștefan ar putea găsi de lucru pe bani mai mulți.
Până atunci, Mihaela va studia fotografia de artă la Londra, Nicoleta va fi ajuns deja bucătăreasă în propriul ei restaurant, Alexandru va prinde infractorii cu o mașinuță de poliție adevărată, iar Valerica va fi medic pediatru la o clinică din Norvegia.
Cum poți să ajuți
Familia Ștefan are nevoie de jucării, cărți, haine, alimente (neperisabile) pentru copii și de materiale de construcții, pentru a termina cea de-a doua cameră la casă.
Cei care vor să ajute familia Ștefan pot scrie la adresa ajutacopiii@ringier.ro sau pot dona bani în conturile deschise la Raiffeisen Bank de Fundația Ringier, precizând la detaliile de plată numele familiei ajutate. În acest caz, Ștefan Doru și Ștefan Gabriela:
RO29 RZBR 0000 0600 1552 6176 – RON
RO02 RZBR 0000 0600 1552 6177 – EURO
Leave a Comment