“Mă simt ca un om normal. N-am vrut să fiu tratat ca o persoană cu dizabilităţi”
Acesta este crezul plutonierului adjutant Vasile Zbânca, la opt ani de când a rămas fără picioare, în urma unei explozii în Afganistan. Vasile este acum vârf de lance în mișcarea Invictus.
- Invictus este o mișcare sportivă dedicată soldaților invalizi și răniți în zonele de conflict.
- Andreea Marin s-a alăturat demersului ziarului Libertatea și a prezentat lotul României la Jocurile Invictus 2018.
- 15 militari români vor participa la Jocurile Invictus care anul acesta vor avea loc la Sydney, în perioada 20-27 octombrie.
- La competiția sportivă din acest an vor participa 500 de soldați eroi din 18 țări.
- Jocurile Invictus au fost fondate de prințul Harry al Marii Britanii.
- Libertatea și Fundația Ringer au donat 10.000 de euro pentru ca soldații răniți în războaie să participe la Jocurile Invictus.
- Din sponsorizarea Libertatea – Ringier au fost cumpărate două biciclete cursiere, 3 aparate de ochire pentru arc compound, elemente de protezare pentru un militar care are piciorul amputat și aleargă cu proteză.
Cu o modestie ieșită din comun, eroul din Afganistan spune că a reușit să treacă cu bine peste momentul tragic din 2010, având în minte un singur lucru: copilul său de opt luni.
„Motivarea era să vin acasă pe picioare, la copilul meu, care avea atunci doar opt luni”
Se afla într-o mașină de luptă blindată când a fost detonată o bombă artizanală. Vasile a fost grav rănit și evacuat de urgență la Spitalul Landstuhl, din Germania. Medicii au decis să-i amputeze picioarele de la genunchi.
Acestei dramei i s-a mai adăugat și teribila veste că doi dintre camarazii săi decedaseră chiar la locul incidentului.
„Din momentul accidentului, nu-mi amintesc absolut nimic. Nu știu nimic, doar ce am povestit cu alți colegi. Nu am visat niciodată accidentul. Şase luni am stat în Germania. Acolo a avut loc protezarea și recuperarea cu proteze. Am învățat din nou să merg”, spune Vasile Zbânca, acum în vârstă de 36 de ani.
Timpul a trecut, iar unele răni s-au vindecat. Proiectul Invictus i-a venit mănușă lui Vasile.
„Pentru mine, este o experienţă bună, care mă motivează să merg mai departe. Sunt implicaţi numai militari răniţi. Ne-am ridicat de jos și mergem până la capăt. Mă simt ca un om normal. N-am vrut să fiu tratat ca o persoană cu dizabilităţi”, spune soldatul erou.
Chiar dacă a rămas fără picioare de la genunchi, Vasile a ajuns să fie el cel care ridică moralul familiei.
„Mă rugam la Dumnezeu să scap de durere”
Plutonierul major Cătălin Pârvu este și el un învingător. Are 39 de ani și a fost rănit în anul 2011, tot în Afganistan. I-a fost afectată coloana.
„M-am întors din teatru și nu mai puteam să fac instrucţie pentru că aveam probleme la coloană. Mă simțeam inferior. Am trecut din militar activ în administrator, apoi am plecat într-o funcţie logistică. Am făcut judo, tir cu puşca… sunt o persoană foarte activă. Când nu mai poţi face nimic, intri într-o depresie profundă”, povestește Cătălin.
După incidentul din Afganistan, a avut dureri insuportabile și a trecut cu bine peste o operație care a durat nouă ore.
„După un timp – de câteva secunde -, când s-a ridicat praful de pe maşină, am văzut sânge și am crezut că e de la colegii mei. Am intrat în maşină și m-am asigurat că sunt toți bine. Am ieșit și am continuat să fac siguranță la celelalte mașini. Mi-a zis un coleg că am fața plină de sânge. Nu mi-am dat seama inițial. Am avut dureri foarte mari”, spune militarul.
Pentru ediția Invictus Games Sydney 2018, se antrenează la disciplinele tir cu arcul olimpic, ciclism, natație și sitting volleyball.
Poate să meargă cu bicicleta 180 de kilometri pe zi.
„Are 12 ani copilul meu și îmi spune mereu: «Tati, hai că poţi!» Nu-l interesează dacă și câştig, ci doar să ajung la final. Trebuie să ai curaj și să nu te uiți în trecut, pentru că e deja istorie. Să trăiești în prezent. De când fac sport, am scăpat de medicamente. Invictus e un scop în viață, o familie. Ne ajutăm unul pe celălalt și nu te simți inferior.”
